Anatomia dintelui


Dintii sunt cele mai dure structuri ale organismului uman.

Partile dintelui

Dintii sunt formati din 2 parti:

Coroana dentara

Este partea vizibila in cavitatea bucala a dintelui. De aici vine si numele lucrarii protetice -- coroana dentara -- deoarece aceasta parte a dintelui incearca sa o inlocuiasca.

Este situata deasupra gingiei si poate avea mai multe forme in functie de tipul dintelui. Poate suferi importante modificari in cursul vietii :

  • Modificari fiziologice : se produc odata cu inaintarea in varsta. Abrazia sau alungireadatorata retractiei gingivale sunt doar 2 exemple.
  • Modificari patologice : caria dentara care, netratata, poate duce pana la disparitia coroanei din cavitatea bucala datorita distructiei.

Radacina dentara

Este partea situata in osul maxilar care asigura implantarea dintelui. Un dinte poate avea una sau mai multe radacini. De asemenea, forma si marimea acestora difera de la dinte la dinte.

Radacina se prinde de osul maxilar cu ajutorul unor ligamente speciale numite ligamente periodontale.





Structura dintilor

Dintii sunt alcatuiti din tesuturi dure care protejeaza pulpa dentara situata in mijloc. Anatomia dinteluistudiaza structurile din care sunt alcatuiti dintii.

Smaltul

Acopera coroana dentara. Este cel mai dur tesut din organismul uman fiind alcatuit dintr-o retea minerala de cristale care contine extrem de putina apa (2%). Nu contine nici vase de sange si nici nervi. De aceea, lezarea smaltului este nedureroasa.

Este translucid ( permite trecerea luminii ) insa nu este transparent. Desi smaltul se afla la exterior, stratul de sub acesta -- dentina -- este responsabil de culoarea dintilor. Smaltul poate fi patat de cafea, ceai, tutun precum si alti coloranti alimentari in special in cazul unei igiene orale deficitare.


Cementul dentar

Acopera radacinile dentare. Este cu mult mai putin dur decat smaltul, stratul de cement fiind si mai subtire decat cel de smalt. Are o culoare mai inchisa, iar pe suprafata lui se observa mici orificii la nivelul carora radacinile se prind de osul maxilar prin ligamentele periodontale.

In cazul retractiei gingiei si a dezgolirii radacinilor, zonele acoperite de cement sunt foartesensibile la stimuli externi ( cald, rece ).


Dentina

Este situata sub smalt si cement atat la nivelul coroanei cat si a radacinilor, inconjurand pulpa dentara. Alcatuieste cea mai mare parte a dintelui, avand o culoare gri-alba sau galbuie. Are o duritate mai mica decat smaltul si cementul, la nivelul ei ajungand atat vase de sange cat si nervi din pulpa dentara prin niste canalicule dentinare microscopice.

Penetrarea infectiei la nivelul dentinei se face mult mai rapid comparativ cu smaltul atat datorita duritatii mai scazute a acesteia cat si datorita prezentei canaliculelor dentinare.


Pulpa dentara

Este situata in centrul dintelui atat la nivelul coroanei dentare cat si a radacinilor. Pulpa dentaraasigura vitalitatea si nutritia dintelui. Este formata din vase de sange si nervi care impreuna alcatuiesc un pachet vasculo-nervos. In functie de pozitie, este impartita in 2 zone :

Pulpa coronara

Este situata in coroana dentara, sub dentina, intr-un spatiu inchis, cu pereti duri, numitcamera pulpara. Dintii mai voluminosi ( de exemplu molarii ) au o camera pulpara mai mare. Pulpa coronara este continuarea pulpei radiculare ( situata in radacini ) trimitand prelungiri si in dentina, prin canaliculele dentinare.

Pulpa radiculara

Este situata la nivelul radacinilor, intr-un spatiu ingust, alungit, numit canal radicular. In functie de dinte, fiecare radacina poate avea unul sau mai multe canale radiculare.

Pulpa radiculara formeaza un pachet vasculo-nervos radicular care iese din dinte la varful radacinii printr-un orificiu numit foramen apical sau apex. Apoi, se continua cu structurile vasculare si nervoase aflate in osul maxilar.


In cazul patrunderii infectiei pana la nivelul pulpei dentare, aceasta se inflameaza, marindu-si dimensiunile. Afectiunea poarta numele de pulpita dentara.

Camera pulpara este inconjurata de pereti duri, inextensibili; in consecinta, presiunea in interiorul ei va creste foarte mult. Este motivul pentru care inflamatiile pulpare sunt de obicei insotite de dureri foarte mari.

Daca infectia pulpara nu este tratata, aceasta difuzeaza mai departe in canale radiculare, distrugand in totalitate pachetul vasculo-nervos. Ulterior, infectia poate difuza in osul alveolar prin foramenul apical producand, treptat, distrugeri ale ligamentelor alveolare si ale osului in sine.

In acest fel apar leziunile apicale cronice : granuloame, chisturi etc. precum si cele acute :abcesele dentare.

Parodontiul apical

Este tesutul situat sub dinte, in continuarea radacinilor, comunicand cu pulpa dentara prinforamenul apical. Este format din osul alveolar de sub dinte, ligamente periodontale care ajuta la implantarea dintelui, vase si nervi.

Inflamatia parodontiului apical, numita parodontita apicala, se produce prin patrunderea microbilor de la nivelul pulpei dentare, prin foramenul apical, in cazul unei infectii pulpare netratate.

De obicei, la inceput, inflamatiile parodontiului apical sunt extrem de dureroase si pot fi insotite de abcese dentare sau mobilitatea dintelui. In timp, infectia trece in osul alveolar producand distrugeri ireversibile ale acestuia care vor aparea si pe radiografiile dentare : granuloame, chisturi dentare.

Aceste procese se produc intr-un timp indelungat si, de cele mai multe ori, nu sunt insotite de dureri sau alte simptome. Tratamentul acestor afectiuni este cu atat mai eficient cu cat se face mai repede.

Tratamentul inflamatiilor pulpare si ale parodontiului apical tin de o ramura a stomatologiei numita Endodontie.


© Sorin Boata 2015